Simt ca trebuie sa astern pe albul blogului cuvinte care sa aduca aminte. Odata descatusate in virtual cine stie cita vreme vor dainui.
Dupa decembrie 1989 o multime de predicatori crestini , plini de curiozitate , au poposit pe meleagurile noastre .Unii ca sa viziteze pe cei de dincolo de cortina de fier , altii ca sa converteasca , altii ca sa vada " Gradina Maicii Domnului " - asa cum mai este cunoscuta tara noastra pe tarimurile apusene.
Umpleau citeodata stadioane - asa cum s-a intimplat de citeva ori si in Iasi.. Cuvintele lor sunt cu ecou si oricit de critic sunt trebuie sa recunosc ca lasa ceva in sufletul fiecaruia.
La un eveniment de acest gen dar intr-un cadru mult mai restrins un predicator spunea ca daruirea intregii vieti a crestinului Domnului de multe ori este frinata datorita unui " ceva "." Ceva " care ne tine legati atit de tainic , de puternic , de ascuns . Predicatorul a numit acel ceva " biluta albastra" .Precum spune Blaga soarele a carui lumina impiedica sa vedem infinitele stele.
La sfirsitul cuvantarii a cerut fiecaruia sa puna , la plecare , in cutia de pe masa de la care predicase " biluta albastra ".
Nu stiu citi au pus si ce anume au lasat in cutie. Dar una din doamnele din sala a scos din poseta o bila peste care se vedea ca trecusera ani , scorojita , de plastic vechi . De culoare albastra. Peste ani am aflat ca era una din bilele de la landoul meu de copil.
Iar acea doamna era mama mea.
Povestea am aflat-o in urma cu aproape 40 de zile . La plecarea mamei .
sâmbătă, 10 septembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)