Uscaciune

Sfirsitul lui decembrie m-a  prins sapind  gradina din spatele casei. Pamintul uscat cu greu se desprinde sub ascutisul hirletului.
" - Florine nu lua atita in pana , ai sa obosesti" rasuna in urechi ecoul  vorbelor lui Tataia calatorite 30 de ani .
Ritmic aceiasi bataie a hirletului in pamint , indirjirea lutului care rezoneaza , brazda care se desface intr-o repetitiva inginare .
La un capat al cozii de lemn suntem noi , cei vii . In celalt capat , sub glie sunt dragii nostri , cei plecati.  Hirletul , unealta ritualica , ramura moarta dar ciudat de vie  e catalizatorul. Cel ce sapa e purtatorul nescrisei partituri  ,vechi de cind omul ,ce uneste intr-un acelasi suflet lumile. Si batem , batem , cintam in si catre pamint.
Citeodata  vine raspuns.