Ginduri care fug asemeni coteilor fluierati de pustanii din care viata nu a muscat inca . Ginduri necizelate , in dezordine aruncate de pe umerii mei pe umerii tai.
Ia-le si poarta-le daca macar ceva din ele e si in tine .Arunca-le altminteri si treci pe celalalt trotuar. Trotuarul pe care se mai simte aroma primaverii din pasii tinerelor fete.
Pe el treceam si eu si inca trec si azi cu ginduri de lumina pline.
Mirosul freziilor daruite la inceput de martie iubirii de atunci il prind si-acum in nari . Doua decenii si ea este tot ea . Un cerc scapat din menghina planului si care se desira in spirale .Cu radacini in huma sau in nori ? Si incotro ?
Pentru tine prieten al meu , pentru tine prietena mea un simbol si un gind bun deschise intr-o poza .
