Biluta albastra

 Simt ca trebuie sa astern pe albul blogului  cuvinte care sa  aduca aminte. Odata descatusate in virtual  cine stie cita vreme vor dainui.
  
     Dupa decembrie 1989 o multime de predicatori crestini , plini de curiozitate , au poposit pe meleagurile noastre .Unii ca sa   viziteze  pe cei de dincolo de cortina de fier , altii ca sa converteasca , altii ca sa vada " Gradina Maicii Domnului " - asa cum mai este cunoscuta tara noastra  pe tarimurile apusene.
Umpleau  citeodata stadioane - asa cum s-a intimplat de citeva ori si in Iasi.. Cuvintele lor sunt cu ecou si oricit de critic sunt trebuie sa recunosc ca lasa ceva in sufletul fiecaruia.
La un  eveniment de acest gen  dar intr-un cadru mult mai restrins un predicator spunea ca daruirea intregii vieti a crestinului Domnului de multe ori este frinata datorita unui "  ceva "." Ceva " care ne tine legati  atit de tainic , de puternic , de ascuns . Predicatorul a numit acel ceva " biluta albastra" .Precum spune  Blaga soarele  a carui lumina impiedica sa vedem infinitele stele.
  La sfirsitul cuvantarii a cerut fiecaruia sa puna , la plecare ,  in cutia de pe masa de la care predicase " biluta albastra ".
 Nu stiu citi au pus si ce anume au lasat in cutie. Dar una din doamnele din sala a scos din poseta  o bila peste care se vedea ca trecusera ani , scorojita , de plastic vechi . De culoare albastra. Peste ani am aflat ca era una din bilele de la  landoul meu de copil.
Iar acea doamna era mama mea.


Povestea am aflat-o in urma cu aproape 40 de zile . La plecarea  mamei .