Mai mult incerc sa transform blogul intr-un jurnal . Electronic , cum altfel ?
Egoul pare ca e nemultumit ca nu e nimeni care sa citeasca rindurile astea. Na , am sa le citesc eu din cind in cind. Si am sa pun aici si niste idei ca sa nu le uit.
Prima idee , veche de o saptamina deja :
primele amintiri pe care le avem - fiecare din noi - sunt legate de momentul in care am inceput sa vorbim ? Altfel spus cei ce vorbesc mai devreme au amintiri mai timpurii decit cei ce vorbesc mai tirziu ? Gradientul de expansionare a propriei constiinte este reflectat de cit de timpuriu vorbim ?
A doua idee , materialista :
ce-ar fi daca as pune pe blog toate cartile din biblioteca pe care vreau sa le dau ? Copiii si asa nu le citesc , de recitit nu cred ca as mai avea cum - carti citite in 36 de ani ...
Sunt citeva sute ... Si ca egoul sa fie incintat -prima carte citita de la prima la ultima pagina- " Toate pinzele sus " Radu Tudoran - pe vremea cind aveam 8 ani si jumatate .
A treia idee , ceva mai veche .
Suntem copaci cu sufletul . Odata cu trecerea in pamint ai dragilor nostri dragi ni se afunda radacinile mai adinc , odata cu iubirile copiilor nostri ramurile noastre cuprind mai larg Cerul .
A patra idee - tramvaiul vietii. Intr-o dimineata am plecat pe jos impreuna cu Victor -fiul meu. El la liceu , eu la servici . Bani aveam de un bilet de tramvai. I-am dat banii , el a traversat strada sa-si ia bilet , eu am continuat drumul pe jos. Tramvaiul m-a depasit dupa un timp. Victor era in spate si privea inainte. Nu cred ca m-a vazut . L-am petrecut cu privirea. Poate ca odata si bunicul lui Victor facuse la fel doar ca atunci in tramvai eram eu. O lacrima s-a prelins pe obraz si a cazut pe tulpina unui tei din Copou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu