marți, 8 decembrie 2009

Treceri


Pierdut undeva la mijlocul vietii , intr-un ocean care odata mi se parea nesfirsit , oceanul vietii .Vai , ce nemasura ... Astazi , peste ani , trag cu privirea in urma , spre o existenta ce o stiu ca e a mea dar parca nu e.Magia unei camere Sambo se deschide sufletului de acum spre inapoi.
Copil fiind alergam noaptea , sub rasarit de luna plina , prin paduricea Copoului la frizer. Adieri de primavara si raze argintii sclipeau si se jucau prin pasii fugiti de fara de griji . Lumi selenare neexplorate , mistere ce asteptau sa le dezleg sprintar se invalmaseau unele cu altele in vise . Si zimbeam .Eram copil.
Gindurile postate pe internet mor? Insiruirea de unu si zero , fara noima in forma bruta , stocata undeva prin lumea asta mare dar atit de mica pentru viteza luminii cit traieste? Viteza gindului cit de mare este ?
In martie schitam ceva in blog dupa ce luasem examenul de CCNA , Cisco Certified network associated. O certificare internationala despre ordinea retelelor , asa cum o vad cei din compania din San Francisco ( de aici si numele de CISCO si sigla companiei , cu podul ) .Acum studiez cursurile de CCNP , network professional.
Lucrez intr-o firma fondata de un administrator neamt. Romaneasca .Imi place de cele mai multe ori meseria mea. Arhitecturile de retea ascund intrebari existentiale pe care un Asimov , un Clarke , un Frank Herbert le puneau cu jumatate de secol inainte ca ele sa se materializeze .
Catre ce ne indreptam ?Multi, multi ani am fost si un electronist pasionat.Ma simt realmente dezarmat in fata unui banal de acum MP4 care ascunde in spatele unui cip de siliciu zeci de mii de tranzistori.Si retransmite sentimente, vibratii , pescuite in "0" si "1" .Care vor dainui cit ?
Internetul a fost proiectat sa reziste la cataclisme mondiale , chiar si unui razboi nuclear. Vibratiile impregnate in el,in internet , vor avea rasunet pentru cita vreme ?
O sesime din colegii de liceu ne-am revazut , dupa 25 de ani de la absolvire. Un sfert de secol. Ma cutremur cit de repede a putut sa zboare clipa."Nu e pacat / Ca sa se lepede/Clipa cea repede / Ce ni s-a dat?". Surprins mi-am vazut prietenii de mult uitati- cei care nu s-au risipit in toate colturile lumii - cu aceleasi suflete. I-am recunoscut dupa suflete , dupa vibratia ce o emana . " -Give me a beer ,boy! -A pint, Sir? -No, a beer.. -So a pint , Sir". Multumesc Tupi ! Si Victor stie si nu cred ca va uita.
Dumnezeule , catre ce ne indreptam ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu